Cum crești încrederea în sine a copilului la materiile grele
Marian Neguțu
Wednesday, April 22, 2026
— vizualizări
Devine dezinteresat de note, nu mai vrea să lucreze. Spune mereu: „oricum nu sunt bun la mate". Sau la franceză, română ori matematică. Materia se schimbă, dar fraza are același sens: copilul a încetat să creadă că poate.
Înainte de a trage concluzii, este necesar să îl asculți și înțelegi. Pentru că el vorbește, de fapt, despre cum se simte în raport cu materia și dificultățile pe care i le pune aceasta.
De unde vine sentimentul că „nu e de mine"
La materiile care se învață pe baza unei logici cumulative, fiecare noțiune se sprijină pe cea de dinainte. Când un capitol rămâne în ceață, următorul devine și mai opac. Două capitole mai târziu, copilul se simte complet pierdut.
În clasă, lucrurile merg înainte. Profesorul are de parcurs programa, colegii ridică mâna, copilul tău preferă să tacă. Așa apare lacuna. Iar odată cu ea, povestea pe care o spune despre el însuși: „Ceilalți pricep, eu nu. Nu e de mine". Ai observat vreodată care e momentul exact în care copilul tău a renunțat să-și mai dea interesul la o materie? De obicei e o lecție sau un test care l-a făcut să se simtă copleșit, care i-a pus în față, simultan, mai multe neclarități și lacune.
Greșeala bine intenționată pe care o fac mulți părinți
Când copilul spune „nu sunt bun la mate", primul impuls e să-l contrazici. „Hai că e ușor." Sună a încurajare, dar el aude altceva: dacă tu zici că e ușor și el tot se chinuie, atunci problema chiar e la el. Se simte incapabil.
A doua reacție frecventă vine din empatie: „Lasă, și eu mă chinuiam la matematică". E liniștitoare pe moment, dar îi confirmă convingerea că e neputincios.
Există o a treia variantă, mult mai utilă: spune-i că până acum nu a primit destule explicații. Mută discuția de la concluzii directe la aspecte care se pot îmbunătăți. Transmite-i că golurile pot fi depășite: „hai să vedem unde se blochează lucrurile și să învățăm ce nu știm". Când pui accentul pe proces, nu pe inabilitatea copilului, și atitudinea lui devine mai constructivă.
Încrederea se construiește din victorii mici, nu din discursuri
Copilul tău nu începe să creadă în el pentru că i-ai spus că e deștept sau că alți copii pot. Începe să creadă în el atunci când rezolvă singur, astăzi, un exercițiu pe care ieri îl ocolea. Asta e dovada de care are nevoie creierul lui.
Așa că alege împreună cu el o singură noțiune, pe care o stăpâniți amândoi foarte bine. „Fracțiile echivalente", de exemplu. Lucrați doar la această noțiune o perioadă. Când o stăpânește, treceți la următoarea. Încrederea crește în pași, nu în salturi.
Încurajează-l să-ți explice lecția
Cea mai rapidă cale prin care un copil își dă seama că stăpânește o noțiune este să o explice cu cuvintele lui. Roagă-l să-ți explice o lecție ca și cum tu auzi prima oară de acel subiect. Pune-i întrebări de începător și lasă-l să răspundă cu propriile formulări, cu ezitări, fără să-l cerți sau să răspunzi în locul lui.
Vei descoperi două lucruri: cât înțelege de fapt și unde sunt golurile reale. În plus, explicând, fixează informația, ceea ce îl va ajuta la rezolvarea exercițiilor.
Ritmul de învățare este foarte important
La materiile grele, presiunea timpului face mai mult rău decât lacuna în sine. Un copil care are voie să revină de trei ori la aceeași explicație, în liniște, învață altfel decât unul care simte că ține clasa în loc. Fiecare copil învață mai repede sau mai încet și este complet normal, pentru că toți suntem diferiți. Din păcate, la școală, timpul limitat și programa încărcată fac dificilă revenirea până în punctul în care fiecare copil înțelege.
Acasă poți adapta lucrul la ritmul de învățare al copilului. De aceea, contează să ai răbdare și să te asiguri că îl ajuți cu adevărat să înțeleagă. Dă-i destul timp, explicațiile și resursele potrivite și va reuși.
„Cum poți să-l ajut eu, când nici de la profesor nu a înțeles?”
Mulți părinți se tem că nu pot explica materia pe înțelesul copiilor, mai ales la clase mai mari, când aceasta devine mai complicată. Întrebarea de mai sus este firească. În fond, nu este treaba ta să fii și profesor.
Există însă un instrument pe care îl folosesc mii de familii: SuperȘcoala. Este un ecosistem educațional construit în jurul înțelegerii, cu lecții video predate de profesori reali, care explică materia clar, pe înțelesul copiilor, pas cu pas.
Pentru materiile grele, contează mai ales câteva lucruri:
🟢 Copilul poate relua aceeași lecție de câte ori are nevoie, în ritmul lui și fără rușine;
🟢 Fișele de lucru vin cu rezolvări complete, așa că vede unde s-a blocat și de ce;
🟢 Sub fiecare lecție există o secțiune de întrebări și răspunsuri, unde primește imediat explicații de la asistentul inteligent GePeTo, profesori și comunitate;
🟢 Testele măsoară cu acuratețe cunoștințele și îi arată unde mai are nevoie să lucreze;
🟢 Există și un modul de dezvoltare personală dedicat aspectelor ignorate de școală: încredere, curaj, gestionarea emoțiilor, tehnici de învățare.
SuperȘcoala îi asigură toate resursele și uneltele pentru a învăța autonom, fără să stai lângă el. Și, odată cu autonomia, încrederea înlocuiește resemnarea.
Concluzie
Copilul tău are nevoie să simtă că poate. O dată. Apoi încă o dată. Se obișnuiește cu reușitele și nu își mai spune că nu e bun la o materie. Tu îi poți oferi calmul, răbdarea și cuvintele potrivite, dar și instrumentele care îl ajută să treacă de blocaje și să recupereze tot ce a rămas neînțeles în clasă.
